Proslăveşte
Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui
Dumnezeu.
Întradevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te
cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfîntul lui
Israel, care te proslăveşte.“
Căci, pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sînt în
frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor,
pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfîntului lui Israel,
care te proslăveşte.
Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din
cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul
Tău să Te proslăvească pe Tine,
Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu
slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de
lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul.“
Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice
vor crede în El. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese
încă proslăvit.
Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre
moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“
Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei
le împliniseră cu privire la El.
Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea:
„L-am proslăvit, şi-L voi mai
proslăvi!“
Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl
va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată.
şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit
lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac.
tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu
sînt proslăvit în ei.
Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v’aţi
lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau
în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au
zis: «Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă
pentru Lege.
fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi
inima lor fără pricepere s’a întunecat.
Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe
cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit
neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci
că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în
trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi
aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului
Isus Hristos.
Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se
răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi,
Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi
izbăvi şi-l voi proslăvi.
Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul, cu toţii
laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea:
„L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“
Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată.
El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi
vă va descoperi.
A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.“
